TESTO DEL LIED

"Departe"
di Octavian Goga (1881-1938)

Vezi luna-n cingătoarea aprinsei bolți albastre.
Argintul el ti vește și pragul casei noastre.
Și uite-n clipa asta eu nu știu ce mă-n-deamnă
Să simt întreg amarul acestei noați de toamnă.

Dar parcă plîng copacli din frunzele lar moarte
Și parc-a-ud un cîntec cum tremură departe.
Alevea simt în suflet cum jalea lui m-apasă,
Aș vrea să fiu acuma în sat la noi acasă?
S-ascult cîntarea asta cum picură domoală,
Și capul greu de gînduri să-l culc la mama-n poală.
Ea biata, sămi sărute guvitele pe frunte.
Norocul să mi-l vadă în firele cărunte.
Incetisor la sînui obrajii sămi îngroape
Și lacrima nădejdii săi tremure-n pleoape
Și lacrima nădejdii pe fruntea mea să cadă,
Un picur de văpale pe-un bulgăr de zăpadă.